despre: “Temps d’Images”, Cluj, 7-14 Noiembrie 2015

Please follow and like us:

Timp de o săptămână voi avea șansa să urmăresc derularea festivalului Temps d’Images ținut la Cluj. Voi desena și scrie despre reprezentații, repetiții și câteva din detaliile de organizare care se pot traduce vizual.

Parteneri in acest reportaj: Echipa ColectivA. Mulțumuri Siminei Corlat, Alexei Băcanu, Oanei Mardare, Oanei Hodade, Cristinei Bodnărescu, Corinei Bucea, Andreei David, Mădălinei Dan, Miki Braniște, lui Eugen Jebeleanu, Florin Caracala, Alexander Manuiloff, Frédéric Fisbach

1. Repetiții la “Ea e băiat bun”, 03 Noiembrie 2015

Derivat din cazul real al transexualului Rodica, acest one man show/performance leagă o succesiune de acțiuni și video proiecții într-un raport despre starea transexualității în România (și în lume)

Textul și regia: Eugen Jebeleanu; cu Florin Caracala

Înainte de repetiții am urmărit din ușă curățarea laborioasă a suprafeței scenice:

Pe hol, ustensilele de curățenie stăteau cam așa:

Tot pe hol, au început să apară voluntari (actori amatori) pentru “Pulverizare”- un alt spectacol al Festivalului, cu repetițiile tot în această perioadă. Primul voluntar- o tânără cu un aer de așteptare și emoție:

Înapoi, în sala de repetiții pentru “Ea e băiat bun”, un tehnician urcat pe scară:

Și, din nou pe hol (pentru ultima dată aici) surprind un grup de organizatori obosiți, administrându-și un masaj cam așa:

În sala de repetiții/reprezentații, folia de protecție de pe suprafața scenică stă îndoită la un capăt, ca o foaie de hârtie:

Cu puțin înainte de începerea repetiției se instalează un trepied pentru camera de filmat:

Regizorul, așteptând cu intensitate, intră de câteva ori în lumina puternică a reflectoarelor, cât să văd acest detaliu:

Un ultim adaus tehnic (se discută și marchează anumite puncte în care actorul va trebui să stea):

Repetiția începe; primele acțiuni se succed:

Variație în jocul cu mingea:

Apoi un graffiti corporal:

Luptă și îmbrățișare:

Satiră cu un cofraj de ouă:

Actorul proiectează imagini video direct pe corpul său:

În momentele cele mai intense, regizorul răspunde din scaunul său:

Actorul, spunând o poveste despre o sirenă, lăsând să scape salivă- ca un pește pe uscat, ca spuma mării:

O înregistare audio- relatările Rodicăi- sunt “dipuse spațial” între mingea de fotbal și două găini:

La final, pe un cântec popular în drag (în timp ce se încearcă rezolvarea unei probleme tehnice), Florin Caracala iese încet, încet, din rol:

2. Repetiții la “Pulverizare”, 05 Noiembrie 2015

Scris de Alexandra Badea și regizat de Frédéric Fisbach, cu Mădălina Constantin, Eugen Jebeleanu și Frédéric Fisbach, “Pulverizare” este un spectacol care merge pe firul roșu al globalizării procesului muncii, imersându-ne în diferitele spații și contexte- locuri de muncă- ale mai multor personaje.

Spectacolul include actori amatori, care sunt uniți într-o echipă și pregătiți de-a lungul a mai multor zile. Pentru a fi martor la una din aceste repetiții, pătrund în sala de lucru și primele detalii asupra cărora îmi cade privirea, sub un șir de scaune, puse unele peste altele, și vizibile de la brâu în sus, sunt aceste figuri umane decupate din carton:

Echipa reunită se așează astfel:

Regizorul ține aproape textul piesei:

Se discută și explică. Observ multe feluri de a sta pe scaun și multe modalități de a lăsa corpul să arate atenție:

Începe primul exercițiu. Șase din actorii voluntari sunt înșirați astfel:

Li se cere să înainteze cât mai încet. Pornesc:

Cât mai încet (ne ținem respirația):

Și mai încet:

Când e totul într-adevăr cât se poate de încet, am un flashback- revăd colecția de oameni de carton:

Unul din cei șase pășește mult mai încet ca ceilalți:

Aceștia se uită în urmă:

Într-un final, ajung cu toții în dreptul regizorului și se opresc:

Apoi li se cere să repete acțiunea. Cel care a pășit atât de încet, este primul care se întoarce la perete:

O indicație regizorală:

La realuarea lentului marș de către restul voluntarilor aud, în tăcerea perfectă care se lasă , ceva asemănător cu:

A doua parte a repetițiilor constă în lectură. Se arată de unde până unde:

O altă sugestie scenică:

Cineva ciupește ușor brațul vecinului, cerând atenție:

De câteva ori- în timp ce actrița Mădălina Constantin citește, se dezvoltă în jurul ei așa ceva :

Ii las pe toți citind concomitent:

3. Repetiții la “Untitled”, 07 Noiembrie 2015

Păpuși de teatru mari și mici- “Untitled” plasează joaca în costumele și replicile artiștilor păpușari Lucian Rad și Enikő Takács. Performance-ul este construit pe o serie de vignete inspirate din mai multe workshop-uri realizate cu copii de vârsta grădiniței. Am ținut să văd mai ales costumarea artiștilor păpușari.

Trecând spre sala de spectacol am văzut pe cineva “înfundat” în panoul electric:

În sală se pregăteau costumele, păpușile, luminile. Apare una din păpuși, pentru foarte scurt timp, pe după o perdea:

Se repetă textul și gesturile. Enikő Takács sugerează doar, cu mâinile, manipularea păpușilor:

Se pregătesc costumele:

Se îmbracă:

Lucian Rad, aplecându-se după imensa mască:

Ajustare pe cap:

Unul din păpușari pare a îndepărta o scamă de pe mască:

Ceva mai târziu, în spectacolul de dans Balansé de Agnès Dru- un copil tușind ritmic în sală:

4. Aranjament și reprezentație la “Statul”, 08 Noiembrie 2015

Două detalii din pregătirile pentru “Statul”, performance de Alexander Manuiloff și ceva mai multe despre spectacol în sine. Alexander Manuiloff m-a rugat să nu relatez în detaliu cum este făcut acest performance, pentru a nu elimina elementul surpriză din viitoarele reprezentații. Încerc să trec în revistă ceea ce am văzut ținând cont de aceasta.

La pregătire, Manuiloff primește un teanc de hârtii proaspăt printate și face remarca că acestea sunt încă fierbinți:

Manuiloff pregătește atent scaunele într-un aranjament care va pune publicul față în față:

Momentul reprezenției. Publicul sosește, se instalează. Încet, încet, se lasă tăcerea. Observ un puf din haina cuiva, alunecând pe podea:

Privirea tuturor este ațintită pe un focus de lumină:

Timpul trece. Unii stau așa:

Cineva schițează un gest: “mă îmbrac și plec”:

Și deodată, cineva ia inițiativa:

Urmată de:

Mai mulți vin acum să facă câte ceva:

Unii sunt emoționați:

Cineva adaugă un obiect. Apoi îl ia la loc:

Se întâmplă și acestea:

Cineva distribuie:

Sau umblă cu coșul de gunoi:

Unii vor să dea foc. Alții spun: nu!

Regizorul, instalat în cabina tehnică împreună cu un asistent, privește din întuneric scena:

Unii aduc lucruri care au fost trecute cu vederea:

Alții caută -și găsesc:

Se aude:

Cineva face pace (imitând o bombă cu ceas):

Găleata ajunge într-un loc central:

Se mai aude:

Cineva e îndurerat; se ține tare:

Nu este singur:

Apoi ia altul cuvântul. Se aprinde lumina. Performance-ul s-a sfârșit:

Lumea poate pleca:

5. Reprezentație “Provizoriu”, 09 Noiembrie

(impresie proaspătă de la spectacolul din această seară din Reactor de Creație și Experiment) – chimie între actorii Cătălin Filip, Diana Nedescu, Doru Taloș și noi, publicul:

6. Repetiție la “Ghinga”, 10 Noiembrie

adaptare scenică de Oana Hodade și Valeriu A. Cuc după „O întâlnire cu cititorii” de Dan Coman;
regie: Valentina Gabor, Leta Popescu, Andrada Lazăr; cu: Doru Taloș, Cristina Bodnărescu, Cătălin Filip, Oana Mardare, Alex Tatu, Boglarka Veligdan, Cristian Vincze, Eugen Nicoară și copiii Maya Kovács, Mira Naiba, David Chiorean, Ștefi Petriș, Sebastian Topan, Elise Guțan Florian, Aprilia Pogăcean, Darie Naiba, Alex Lucăcel, Mayanna Bartalus

Poetul Dan Coman vizitează o școală din Ilva Mică. Șoc.

Standard ca un penar de elev, interiorul școlii descris în decor- cu două portrete de poeți :

Europa la tablă:

Doamna profesoară:

Personajul Dan Coman, la strâmtoare, cu popa suflându-i în ceafă:

În dotarea școlii (varianta de la repeteție):

Bătaia pe poezie- Eminescu în cădere liberă:

Pregătire pentru a deveni cucoană mare. Fier de ondulat, miros de păr incins:

Bluză strâmtă:

Concentrare până la:

Școlar, împachetat în costum de vizită:

Sarcină: scrieți frumos bineațivenit:

După spectacol:

7. Reprezentație “Nud de femeie brunetă”, performance de Andreea David, 10 Noiembrie

Nud pur și simplu:

Mișcare minimă și localizată:

În piele:

Păr de sine stătător:

Descoperirea feței- intermitentă:

Muzica, deasupra și tăioasă:

Cuiva din public îi intră ceva în ochi:

Ca un lut:

Ea și ventilatorul- îngemănate:

Dintr-un alt scenariu:

Dinspre un bărbat din public:

Sfârșit- privire scurtă de după cortina improvizată din perdea- iarăși sfârșit:

8. “Agency of Touch” performance de Mădălina Dan

Un performance corporal. Întins pe un pat, cu ochii închiși, primești atingerea artistei. Explorare senzorială:

9. “Instrumente delicate manipulate cu grijă”, performance de Alexandra Pirici cu Mădălina Dan, Farid Fairuz, Manuela Pelmuș, Alexandra Pirici

O listă cu momente, citate, imagini și concepte cunoscute, pe care performerii le reconstruiesc la cerere. Spațiul de joc devine mobil- scena e acolo unde te uiți, subiectul e acela pe care îl alegi, intri și ieși când vrei: